vise...

uneori ma gandesc la viata asta atat de plictisitoare in care in fiecare zi visez....sar putea spune ca unoeri sunt cu capul in nori dar eu sunt naufragiata in vise in gandurile mele infinite pline de speranta ce intr-o buna zi vor fi scoase la iveala.....viata pentru mine e ca o cusca nu ai voie sa faci ce vrei pentru ca trebuie sa urmezi regulamentul ei sunt prinsa in vise ce par nesfarsite care nu pot iesi la suprafata sunt doar vise ce uneori am impresia ca nu se vor implini...simple amagiri ale sufletului...in fiecare zi inspiram aerul ce ne sufoca cu sperante in fiecare zi ora minut secunda ne apropriem cat mai mult de moarte...avem vise care trebuiesc implinite pana la sfarsitul vietii vise ce nu inseamna doar lucruri care sunt de ne implinit sunt visele noastre ce trebuie scoase la iveala pentru ca lumea sa stie cine esti...jocul vietii te atrage in labirintul nesfarsit al viselor in care cine are norocul sa gaseasca iesirea isi implineste visele cu care a intrat in labirint...pentru mine viata este ca o lume neincetata a viselor....lumea mea!

fly...

Cum ar fi daca am putea zbura?...cu totii neam simtii liberi fara griji sati petreci o zi zburand in cerul senin printre norii pufosi si albi...eu intodeauna miam doit sa musc dintrun nor...cand eram mica ii vdeam pe cer si mancam vata de zahar[eu credeam ca vata de zahar este facuta din nori]zilele senine si cu soare ma fac sami doresc sa zbor acolo sus in cer printre pasari sa simt ca sunt numai eu fara griji fara ganduri negre risipite fara sami zbat capul cu problema pe care incerc so dezleg desi sunt prea mica[nu cred ca trebuie sa intru acum dintr-o poveste in alta]ar fi frumos sa zbor pentru o zi in infinitul cer senin....fly in your dreams

viata...

Totul a inceput intro noapte de toamna mai exact pe 16 octombrie in acea noapte mam nascut eu nu am simtit nimic nu imi aduc aminte exact omentul dar cu siguranta stiu ca nu aveam idee ce se intampla cu mine atatea privirii toate indreptate spre mine oameni care aveau o stare sufleteasca pe care nu o intelegeam nu am simtit nimic era ciudat nu intelegeam de ce atatea persoane erau asa de fericite ca ma vad....am crescut am inteles tot ce nu stiam cand ma nascusem am intrat intrun fel de vis nu inteleg viata nu inteleg de ce ne nastem pentru ca dupaia sa murim...nu inteleg ce se intampla cu noi dupa ce vom deceda....nu inteleg care e sensul vietii...stiu doar ca traiesc pentru un lucru visul pe care il am visul pe care mil doresc visul pe care il vreau implinit pentru o zi acel vis este sa cant...imi doresc pentru macar un moment lumea sa imi cunoasca numele sa fiu cunoscuta pentru o singura clipa sa fiu importanta pentru mii de oameni....pana in momentul cand voi muri voi incerca sami cunosc viata sa stiu ce sens are viata mea

girl in the rain...

stateam prin casa ca deobicei la calculator si plictisita ma-m ganit sa inventez o poezie:

prin ploaie se plimba o fetita trista
prin ploaie un copil plange neincetat
prin ploaie se plimba un suflet nevinovat
strada e pustie
doar un singur copil a ramas in starada
in ploaia neincetata
furtuna a inceput
fetita na plecat
a ramas acolo sub cerul inorat
ar parea ca cerul plange pentru ea
furtuna incpe din ce in ce mai tare
fulgere in cer se aprind cu putere
fericita-ncepe sa danseze
in ploaie
prin ploaie o fetita danseaza fericita
dar cerul numai plange
ploaia a incetat
fetita fericita de aolo a plecat
un curcubeu rasare
in mii de culori
si soarele se aprinde
raze el arunca
in paradisul vietii e o lume colorata
in viata izolata traiesti o lume cumplita si moarta
in viata ai nevoie de culoare
coloreaza-ti viata asa cum iti doresti!!!

duminica cu kidachi

desi a trecut mult timp de atunci am vrut sa postez pe blog o zii cu adevarat super...dupa atata timp ma intlnisem cu kido(consuela) intradevar a fost super dar am convinso greu pe mama...incepusem sami pierd speranta...mama ca de obicei avea planurile ei...asa ca mam rugat de ea...intradevar a fost greu...nu am vrut sa se supere pe mine dar am vrut sa tin cont si e faptul ca am mai promis o data si nu mam tinut de cuvant...dupa atata timp am convinso in sfarsit...am plecat...10 statii am mers cu metroul din crangasi(un cartier cu adevarat cocalar) pana in titan...cand am ajuns am simtit ceva fiori...dupa atata timp de vorbit pe mess am ajuns sa ne intalnim in sfarsit...am intrat in parc...imi era rusine sa vorbesc cu ea cautam diferite motive sa intru in vorba cu ea...mia venit mintea la cap si am bagato in seama...am facut diferite glume(am fost eu insumi...asa nebuna si vesela...eu)neam jucat..am vorbit..am facut poze...a fost frumos...dupa cateva ore am plecat acasa...a fost frumos...o duminica de neuitat cu prietena cea mai buna...consuela